obuz¹ sn [At: M. COSTIN, ap. GÎDEI / V: (rar) oboz / Pl: ~uri / E: pn oboz, rs обоз] 1 (Înv) Tabără militară închisă încercuită de care, pentru a fi mai bine apărată. 2 (Înv) Corp de oaste Si: oștire. 3 (Mol; pan) Fiecare dintre cele două alaiuri, al mirelui și al miresei, care se formează la o nuntă.