OCHEADĂ, ocheade, s. f. Privire (semnificativă) aruncată pe furiș; închidere intenționată a ochilor, pentru a atrage atenția asupra celor spuse sau sugerate; semn cu ochiul. Surîse și el la ocheadele lăcrimoase și comice ale senatorului cu vesta de pichet. C. PETRESCU, A. 372. Cucoana ce se așezase tocmai lîngă el și dinadins îl plictisise cu ocheadele ce i le arunca. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 43. Semnul să fie a mea ocheadă, Și-ndată ștreangul să-i aruncați. BOLLIAC, O. 158.