ochelari smp [At: (a 1754) IORGA, S. D. XII, 68 / V: (îvp) ochil~, (înv) ocăl~, (reg) ochiol~, ocol~, ochelar^[1] sm, (înv) ~iu sm / E: cf lat ocularis] 1 Dispozitiv optic format din două lentile fixate într-o ramă care se pune la ochi cu scopul de a corecta un defect de vedere, de a apăra ochii de praf, de o lumină prea puternică etc. Si: (reg) ocheri, ocheți, ochelarăși, oglinde, ochi de glajă. 2 (Rar; îe) A mânca ca grecul, cu ~ Se zice despre cineva foarte zgârcit la mâncare. 3 (Arg) Ochi. 4 (Pex) Dispozitiv format din două bucăți de piele, fixate lateral în dreptul ochilor cailor pentru a-i împiedica să privească lateral. 5 (Pfm; d. oameni; îe) A avea ~ de cai A nu avea o perspectivă largă asupra lucrurilor. 6 (Reg; pan) Dispozitiv metalic cu două verigi laterale, înfipt în capătul oiștei la căruță sau la trăsură, de care se leagă opritoarele. 7 (Bot) Ochelariță (Biscutella laevigata). corectat(ă)