ocniță¹ sf [At: GORJAN, H. II, 49/16 / A și: ocniță / Pl: ~țe, ~ți / E: ocnă + -iță] (Pop) 1 Adâncitură în pereții caselor țărănești, în formă de fereastră oarbă, în care se păstrează diferite obiecte de uz casnic Si: cotlon, firidă. 2 Firidă mică făcută ca element decorativ în partea exterioară a zidului unei clădiri. 3 Adâncitură sub cuptorul vetrelor țărănești. 4 (Reg) Gură a podului. 5 (Reg) Deschizătură în acoperișul șurii, pe unde se depozitează nutrețul. 6 (Mol) Schelet alcătuit din bârne sau din scânduri sprijinite pe țăruși, pe care se așează cerealele pentru a fi uscate. 7-8 (Înv) Ocnă (7, 10). 9 (Pex) Închisoare. 10 Gaură mare în pământ Si: hrubă. 11 (Reg) Casă mare. 12 (Reg) Vas pentru ținut sare Si: solniță.