oglindă sf [At: COD. VOR. 116/2 / V: (înv) ~lendă, (reg) logrin~ / Pl: ~nzi și (înv) ~de / E: pvb oglindi] 1 Obiect cu suprafață lucioasă, făcut de obicei din sticlă, acoperit pe o față cu un strat metalic, având proprietatea de a reflecta puternic razele de lumină și de a forma astfel imagini ale obiectelor reale din dreptul lor Si: (Trs) căutătoare, cotătoare. 2 (Reg; îcs) Cu ~da Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 3 (Reg; îc) ~da-fetei Plantă cu flori violete, care crește pe soluri argiloase și nisipoase sau printre semănăturile de cereale (Legonzia speculum Veneris). 4 Suprafață netedă și lucioasă (în special a unei ape) care are proprietatea de a reflecta lumina. 5 (Fig) Ceea ce înfățișează, reflectă sau simbolizează ceva, un lucru, o situație, o idee etc. Si: icoană, imagine. 6 (Înv; fig) Model. 7 (Reg; lpl; îf oglinde) Ochelari. 8 (Reg; îs) ~da laptelui sau ~da ugerului Porțiune de piele, netedă și lucioasă, de sub perineu și de pe fese, la bovine și alte animale, în care sensul firelor de păr este îndreptat de obicei de jos în sus. 9 (Glg; îs) ~ de falie (sau de fricțiune, de alunecare) Suprafață lustruită în roci, care ia naștere prin frecarea acestora sub acțiunea mișcărilor tectonice. 10 (Mlg; iuz) ~da măgarului Antimoniu.