OGRADĂ, ogrăzi, s. f. 1. Curte, bătătură. Toată lumea strălucește ca o ogradă de fazani, păuni și alte păsări brodate și decorative. ARGHEZI, P. T. 26. Măi băiete, stai în ogradă și nu te mai juca în uliță. REBREANU, R. II 30. Cucuta crește prin ogradă. GOGA, P. 19. El se opri înaintea unei case ce se ridica izolată în mijlocul unei ogrăzi pustii. EMINESCU, N. 51. 2. (Regional) Grădină cu arbori fructiferi. Ogrăzile de pruni și mere se îndoiau sub greutatea pometului. DELAVRANCEA, la CADE. 3. (Învechit) Îngrăditură, gard. Boul... a dat cu cornul cel stîng și le-a sfarmat zmeilor ogrăzile, zidurile și curțile. SBIERA, P. 189.