ONDULAT, -Ă, ondulați, -te, adj. 1. (Despre un teren, despre suprafața unei ape etc.) Cu ușoare diferențe de nivel asemănătoare undelor; ca unda. De mii de ani ele [viile] acoperă aceste pămînturi ondulate, fiind oamenilor cea mai știută înfățișare a lumii. BOGZA, C. O. 38. ◊ (Despre linii, contururi etc.) Sinuos, șerpuitor. Apele cerului și vînturile urmează... a le asemăna [molozurile] cu linia ușor ondulată a podișului. SADOVEANU, O. L. 13. 2. (Despre păr) Buclat, inelat, cu ondulații. Un domn înalt și spătos, cu părul cărunt, ondulat, cu profilul precis. C. PETRESCU, O. P. I 29. Pe umeri îi cad plete ondulate. VLAHUȚĂ, O. A. 441. 3. (Despre obiecte de piele, de tablă etc.) În formă de valuri, cu curburi, vălurit.