OPINTEALĂ, opinteli, s. f. 1. Efort, sforțare mare; opintire. Au auzit... vocea lui Cristofovici întretăiată de icnete și opinteli. GALAN, Z. R. 301. Era să mai facă o opinteală, ca să prinză pe voinic, să mi-l facă mici fărîmi. ISPIRESCU, U. 124. Trăgînd zdravăn, după cîteva opinteli, cîrligul se rupe. ȘEZ. VII 26. 2. Ghiont, lovitură, izbitură. Omul... îi mai dete cîteva opinteli și apoi îl făcu scăpat. ȘEZ. XIII 171. – Pl. și: (regional) opintele (CREANGĂ, P. 40).