oplean sn [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (reg) holpe~ sm, ~nă sf oplen / Pl: ~ene și (reg) ~eni, ~uri / E: bg. оплян] 1 Fiecare dintre cele două lemne transversale care leagă și fixează tălpile saniei Si: (reg) scaun, slai. 2 (Reg) Pod al osiei carului. 3 (Reg; lpl) Drugi care alcătuiesc scheletul de susținere a unei încărcături mai mari a unui car. 4 (Reg) Talpă a războiului de țesut.