OPREALĂ, opreli, s. f. (Învechit și regional) Faptul de a opri, oprire; opreliște, piedică, obstacol. Gîndind la această groază, ca cînd n-aș fi avut opreală, Am zburat la malul mării. CONACHI, P. 232. ◊ Expr. A pune (sau a ține) la opreală = a închide, a ține închis, a băga la închisoare. Iată-mă-s... pusă la opreală... de rîsul unui șui ca Ivan, nenorocita de mine! CREANGĂ, P. 318. Ademenise cu vorba soarele și luna și, căpuindu-i la strîmtoare, îi ținea de multă vreme la opreală. ȘEZ. IX 122. A scoate (pe cineva) din oprele = a face (pe cineva) să-și piardă cumpătul, să se tulbure. Două fete frumușele Mi-au furat mințile mele... Una are ochi de mură Care inimile fură, Alta două viorele Ce te scoate din oprele. POP.