ornament sn [At: DESEN ARH. 13 / Pl: ~e / E: fr ornement, it ornamento, lat ornamentum] 1 Element decorativ format din motive sculptate, pictate etc. aplicate pe obiecte, pe tipărituri, pe manuscrise, pe monumente etc. Si: podoabă. 2 (Îla) De ~ Decorativ. 3 (Rar) Decorație. 4-5 Notă sau grup de note muzicale care măresc efectul unei note principale dintr-o melodie. 6-7 Semn muzical corespunzător ornamentului (4-5).