osteneală sf [At: PSALT. 143 / V: (îrg) ostăn~, ostin~, us~, ustăn~ / Pl: ~eli și (înv) ~ele / E: osteni + -eală] (Îvp) 1 Oboseală. 2 (Îlav) Pe ~ Fiind obosit. 3 (Îe) A fl rupt (sau frânt) de ~ A fi peste măsură de obosit. 4 Muncă grea și obositoare Si: efort, strădanie, trudă, (înv) osteniță. 5 (Îe) A-și da (sau a-și lua) ~la (sau toată ~la, mare ~) A depune toate eforturile Si: a se strădui, (înv) a se sili. 6 Chin. 7 (Ccr) Lucru efectuat sau câștigat cu multă trudă. 8 (Ccr) Rezultat al muncii Si: (înv) ostenință (7).