PACIȘE s. f. pl. (Regional; și în forma păcișe) Fire de in sau de cînepă, de calitate inferioară, care rămîn de obicei în dinții daracului după pieptănatul fuiorului; cîlți. Ceea ce rămîne în perie se numește cîlțișori sau păcișe. PAMFILE, I. C. 208. Ș-am tors păcișele, Să-mi dai barizele. SEVASTOS, N. 161. – Variante: păcișe, păciușe (MARIAN, O. II 253) s. f. pl.