PALLIUM (cuv. lat.) s. n. 1. Mantie necroită, din stofă de lână de obicei albă, de formă dreptunghiulară; purtată inițial în Grecia (unde va deveni îmbrăcămintea specifică filozofilor) și apoi în Roman antică (îndeosebi în timpul lui Adrian). 2. Piesă vestimentară țesută din lână albă, de forma unei fâșii înguste, decorată cu cruci negre, purtată în jurul gâtului de arhiepiscopii catolici, de cardinali și de papă. 3. Mantie regească. 4. (ZOOL.) Manta (4).