PARALIZA, paralizez, vb. I. 1. Intranz. și refl. A-și pierde, total sau parțial, mobilitatea și sensibilitatea corpului; a se damblagi. Și totuși, cînd visam noaptea că iau parte la lupte, eram ca paralizat de groază. CAMIL PETRESCU, U. N. 208. ♦ Fig. A înțepeni. Abia pot vorbi, căci mi-e paralizat gîtlejul de-atîta înghițit în sec. CAMIL PETRESCU, U. N. 360. 2. Tranz. A împiedica o mișcare, o acțiune; a imobiliza. Fața lui paralizează prin paloarea ei pe adversar. CAMIL PETRESCU, T. II 174. Neștiința în care sînt de ceea ce se petrece în Constantinopol mă paralizează în lucrările mele aci. GHICA, A. 276.