parfumat, ~ă a [At: CR (1848), 12²/ 75 / V: (înv) prof~ / Pl: ~ați, ~e / E: parfuma] 1 Care miroase frumos Si: (înv) parfumator (1). 2 Care răspândește parfum Si: (înv) parfumator (2). 3 Care este impregnat cu parfum Si: îmbălsămat, înmiresmat, miresmat, (înv) parfumator (3), (îvr) miresmător, mirosnic. 4 (D. produse comestibile) Aromat și plăcut la gust.