PARFUMAT, -Ă, parfumați, -te, adj. 1. Care miroase frumos, care răspîndește parfum. Mai sînt încă roze – mai sînt, Și tot parfumate și ele, Așa cum au fost și acele Cînd ceru-l credeam pe pămînt. MACEDONSKI, O. I 195. În jurul tău palpită-ntreaga fire; Iar florile-s așa de parfumate! VLAHUȚĂ, O. A. 85. Pe malurile fragede Creșteau flori parfumate. BOLINTINEANU, O. 121. 2. Impregnat cu parfum. Cîteva vorbe, o strîngere de mînă și dispărea iar în parfumatul ei etac, împlînd nopțile cu dulci și neuitate visuri. EMINESCU, N. 59. ◊ Fig. Era o atmosferă parfumată, o atmosferă de idei înalte, frumos spuse. SADOVEANU, E. 102. Fața pămîntului tresărea sub suflarea caldă și parfumată a primăverii. BOLINTINEANU, O. 459. – Variantă: (învechit) profumat, -ă (ODOBESCU, S. III 33) adj.