PASIV², -Ă, pasivi, -e, adj. (În opoziție cu activ²) 1. (Despre oameni și manifestările lor) Care nu participă la o acțiune, care este lipsit de inițiativă și de interes; inactiv. Pare să fie și un om activ și cu inițiativă, ceea ce ar aduce puțină ordine în gospodăria noastră de moldoveni prea pasivi. C. PETRESCU, Î. II 67. Dar politica Vienei va rămînea tot cam pasivă, pînă ce vom împăca pe Ungaria. GHICA, A. 167. Apărare pasivă v. apărare. 2. (Despre o diateză, o formă verbală, o conjugare etc.) Care arată că subiectul suferă lucrarea făcută de altcineva. Formă verbală reflexivă cu sens pasiv. ◊ (Substantivat) Diateza pasivă a unui verb. În multe limbi... pasivul se formează cu ajutorul verbului «a fi» și cu participiul trecut al verbului de conjugat. GRAM. ROM. I 243. 3. (Evidență contabilă) Care se referă la pasiv¹. 4. (Despre metale) Care are pasivitate (2).