PASIVÍSM (< germ.) s. n. 1. Pasivitate (1). 2. Tactică politică adoptată în 1869-1905, de membrii Partidului Național Român din Transilvania, la conferința de constituire de la Miercurea Ciuc, prin care, nerecunoscând alipirea Transilvaniei la Ungaria și și dualismul austro-ungar, au hotărât boicotarea alegerilor din Ungaria.