Definiția cu ID-ul 504676:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
patru num. – Cifra de după trei. – Mr., megl. patru, istr. pǫtru. Lat. quattuor (Pușcariu 1289; Candrea-Dens., 1361; REW 6945), cf. it. quattro, fr. quatre, sp. cuatro. – Der. al patrulea, num.; patruzeci, num.; împătri, vb. (a înmulți cu patru); pătrar (var. pătrărel), s. m. (cal de patru ani); pătrar, s. n. (sfert); pătrare, s. f. (Mold., sfert; Trans., măsură de capacitate de circa patru litri), pe care Pascu, Beiträge, 22, îl derivă din lat. *quartāria; pătrat (var. patrat), s. n. (formă geometrică cu laturi egale); pătrățele, s. f. pl. (pătrate mici); pătrime, s. f. (a patra parte); pătrișor, s. m. (pătrat de tipar); patrulater, s. n. (poligon cu patru laturi), după fr. quadrilatère, de unde și Cadrilater, s. m. (regiune din S. Dobrogei, aparținînd Romîniei între 1913 și 1940).