pedagog, ~ă smf [At: CUGETĂRI, II, 22^r/18 / V: (rar) ~oagă sf, (înv) ~os / Pl: ~ogi, ~oge și (înv) ~oage, ~oghi, ~oghe / E: fr pédagogue, ngr παιδαγωγός, lat paedagogus, ger Pädagog] 1 Persoană cu pregătire specială, care se ocupă, teoretic și practic, cu munca didactică și educativă Si: educator, institutor, învățător, profesor 2 Persoană care supraveghează și ajută elevii la pregătirea lecțiilor într-o școală sau într-un internat. 3-4 (Ant) Sclav instruit care (învăța sau) însoțea pe copiii stăpânului la școală.