PEDAGOG, -Ă, pedagogi, -e, s. m. și f. 1. Persoană cu o pregătire specială, care se ocupă teoretic și practic cu munca didactică și educativă; educator. Creangă a scris aceste istorioare nu ca poet, ci ca pedagog, cu un scop pur didactic. IBRĂILEANU, S. 151. 2. (În trecut) Persoană care supraveghea și ajuta pe elevi la pregătirea lecțiilor, într-o școală sau într-un internat. Pedagogului i-a fost milă să-l deștepte fiindcă-l știa bolnav. VLAHUȚĂ, O. A. I 103. 3. (În antichitate) Sclav instruit care însoțea și învăța pe copiii stăpînului la școală. Era un prunc la minte Și trebuia să-l bată un pedagog cu vergi, De mîrșave deprinderi să-l poată dezbăra. NEGRUZZI, S. II 256.