Pegas – e numele vestitului cal înaripat din mitologie. Ajuns în Olimp, a intrat în slujba zeilor, dar îndeosebi era considerat calul muzelor. Legenda spune că Pegas a lovit cu copita o stîncă din muntele Helikon (Grecia) și pe loc a țișnit un izvor miraculos. Este vorba de fîntîna Hippocrene, de unde beau poeții ca să capete inspirație. Scriitorii moderni, în dorința de a urca mai lesne pe Parnas (vezi), se servesc de faimosul Pegas, căruia, împrumutîndu-i pe lîngă aripile legendare, aripile fanteziei lor, i-au atribuit rolul de purtător al inspirației poetice. Astfel: „Pegas” sau „a încăleca pe Pegas”, sau „a zbura pe Pegas” etc. au devenit expresii literare care înseamnă: a te lăsa în voia inspirației, a te înălța spre Parnas, spre culmile poeziei. „Odată cal! Cel din Parnas, ce zborul Și-l lua, azi nu-l întrece. Dar Pegasul E știrb, bătrîn – secat îi e izvorul Și de urzici e năpădit Parnasul…” (Pușkin, Căsuța din Colomna, strofa 8) „Cei mai mulți poeți își țin în grajd, în locul Pegasului, un dicționar de cuvinte” (Lucian Blaga, Aforisme). Schiller îl pomenește într-o renumită poezie satirică Pegassus im Joche (Pegas în jug, 1795): e vorba de un poet înfometat care vine la iarmarocul de vite să-și vîndă singura lui avere: calul muzelor. Dar Pegas, supus la probe grele, nu găsește nici un cumpărător. MIT.