PENIBIL, -Ă, penibili, -e,. adj. Care provoacă o impresie neplăcută, care face pe cineva să se simtă încurcat, jenat, stingherit; greu de suportat, apăsător, obositor. Ținteau să-și facă... o existență mai puțin penibilă. SADOVEANU, E. 88. Să mai spun că enervarea nu e bună la ceva!... glumi fără convingere Radu Comșa, să rupă tăcerea penibilă, după scena conjugală pe care nu o prevăzuse. C. PETRESCU, Î. II 154. Ce impresie v-a făcut răzgîndirea d-lui Costică? Mie mi-a făcut o impresie foarte penibilă... mi-a stricat atîtea frumoase planuri. CARAGIALE, O. VII 39. ◊ (Adverbial) E penibil să analizezi cît e de vinovat uneori sufletul omenesc. GALACTION, O. I 97. Mi-e penibil să obțin cel mai neînsemnat sprijin, datorită nevestei mele. CAMIL PETRESCU, U. N. 53.