PENSIONAR, -Ă, pensionari, -e, s. m. și f. 1. Persoană care a ieșit din producție în condiții determinate de lege și primește pensie. Pensionarii au dreptul la asistență medicală gratuită. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2868. Cînd ridica mîna, de sub mînecă apăreau manșete rotunde și tari... cum poartă pensionarii orașelor de provincie din Franța. C. PETRESCU, C. V. 278. ◊ (Adjectival) La a doua întîlnire a apărut într-o redingotă... de profesor pensionar și ochelari cu șnur după ureche. C. PETRESCU, C. V. 278. Cel mai gălăgios și mai amărît era colonelul pensionar Ștefănescu. REBREANU, R. II 222. 2. Cel care este internat într-o instituție publică specială (mai ales de sănătate). Ceilalți pensionari ai ospiciului, suiți pe ziduri, priveau această scenă. BOGZA, C. O. 334. – Variantă: (învechit) pensioner (NEGRUZZI, S. III 362) s. m.