PERFIDIE, perfidii, s. f. Trăsătură de caracter care ascunde răutate, viclenie, necinste; faptă rea și vicleană. V. fățărnicie, viclenie, ipocrizie. Numai atunci a înțeles Tudor perfidia grecilor, atunci a văzut că scopul lor era să-l lase singur în contra turcilor. GHICA, S. 110. Aflînd el... că împăratul voiește a da cîrmuirea Ardealului lui Basta, se mînie foarte de înșelăciunea, nemulțumirea și perfidia împărătească. BĂLCESCU, O. II 270. ◊ (Personificat) Amăgit cu promisiuni de iertare... Potcoavă se dede el însuși... în ghearele perfidiei: fu ferecat... și aruncat în temniță! HASDEU, I. V. 192.