perioadă (fr. période; germ. Period; engl. period; it. periodo) 1. Unitate a discursului melodic care se constituie dintr-un enunț muzical închis, delimitat de două cadențe (1) ferme, convingătoare. Asupra particularităților structurale, a modalităților de evidențiere din context asupra subdiviziunilor p. nu există un consens unanim. După Riemann, p. este unitatea care rezultă în urma juxtapunerii a două (uneori mai multe) fraze*: fraza antecedentă* (germ. Vordersatz) și fraza consecventă* (germ. Nachsatz); ea acoperă 16-32 de măsuri* (în funcție de dimensiunile componentelor ei). După V. d’Indy, p. este o unitate subordonată frazei, având aprox. 4 măsuri. În prezent, se admite p. acoperă 8 măsuri, dar se poate restrânge sau, mai ales, extinde, în funcție de numărul și dimensiunile unităților care o alcătuiesc. 2. P. de oscilație (Fiz.), durata, timpul (constant) în care un corp sau o particulă care oscilează efectuează o mișcare de dus-întors (pleacă dintr-o poziție oarecare și se întoarce la ea). P. se măsoară în secunde (s) și se notează T. Dacă un corp sau o particulă efectuează de ex. 440 de oscilații complete (dus-întors) pe secundă – cazul coardei la a vl. acordată după diapazonul (5) normal – durata unei oscilații complete efectuate într-o secundă se numește frecvența* de oscilație (vibrație) a mișcării respective. Notând-o cu f, se va avea, evident, T = 1/f sau f = 1/T sau încă f x T = 1. V. vibrație, undă.