persecutare sf [At: ARISTIA, PLUT. / Pl: ~tări / E: persecuta] 1 Urmărire perseverentă a cuiva pentru a-i pricinui un rău Si: asuprire, persecuție (1). 2 Provocare cuiva de neajunsuri, nedreptăți Si: asuprire, persecuție (2). 3 Urmărire cu perseverență a cuiva, deranjându-l Si: asuprire, persecuție (3), prigoană. 4-5 (Apreciere sau) recompensare a muncii sau calităților cuiva mai puțin decât pe ale altcuiva de valoare egală sau mai mică Si: asuprire, persecuție (4-5).