PIC¹ interj. (Adesea repetat) 1. Onomatopee care redă sunetul produs de căderea picăturilor de apă, de lacrimi sau de alte lichide pe un obiect tare. Ploaia cade verticală din cerescul alambic Și sfidează paciența trecătorilor: Pic-pic... TOPÎRCEANU, P. O. 21. ◊ (Substantivat, repetat, a doua oară la forma articulată) Picurat. Nicu nu venea, nu trecea. Și țîriitul ploaiei, pic-picul streșinilor săpa și mai adînc jalea în inima Mărioarei. CONTEMPORANUL, VII 503. 2. Onomatopee care redă zgomotul produs de ciocul păsărilor cînd mănîncă. Prepelița prindea cîte o furnică.,. și ei [puii] pic! pic! pic! cu cioculețele lor o mîncau numaidecît. BRĂTESCU-VOINEȘTI, la CADE.