pieptar sn [At: (a. 1747) IORGA, S. D. XII, 45 / V: (îrg) ~iu (Pl: ~uri), (reg) pip~ (Pl: ~i) sm / Pl: ~e, (reg) ~tări / E: piept + -ar] 1 Obiect de îmbrăcăminte de postav, de lână etc., fără mâneci, care acoperă partea superioară a corpului, până la talie, ca un fel de vestă. 2 (Spc) Cojocel scurt din blană de oaie, fără mâneci, încheiat în față sau pe umăr, purtat mai ales de țărani Vz ilic, laibăr, bundiță. 3 Obiect de lenjerie femeiască sau pentru copii, fără mâneci, care acoperă pieptul Si: brasieră, pieptăraș (3). 4 Obiect de metal, de zale sau de piele groasă care acoperea spatele și pieptul luptătorilor, apărându-i de loviturile adversarului Vz platoșă. 5 Bucată de piele groasă cu care își acoperă pieptul scrimerii Si: plastron. 6 Echipament de protecție confecționat din piele groasă și pâslă, cu care își acoperă pieptul lucrătorii care folosesc unelte pneumatice sau care produc vibrații. 7 Parte de la piept (1), de obicei scobită, a unei cămăși. 8 Piept (56) de cămașă bărbătească scrobit, care se poartă deasupra unei cămăși obișnuite Si: plastron. 9 Curea lată la hanuri, căptușită cu pâslă, care se trece peste pieptul unui animal înhămat Si: (reg) piept (58). 10 Piept (59).