Definiția cu ID-ul 504970:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
piron (piroane), s. n. – 1. Cui mare. – 2. Minciună. – Var. piroi. Mr. peronă „ac”. Ngr. πηροῦνι, περόνι (Cihac, II, 686; Meyer 326; REW 6366; Tiktin). – Der. pironi, vb. (a bate în cuie, a fixa; a imortaliza).