PIROTI, pirotesc, vb. IV. Intranz. (Despre oameni) 1. A fi toropit de somn, a pica de somn; a moțăi, a dormita, a picoti, a ațipi. Pendulul bătu unsprezece. Elena Lipan pirotea, țesînd găurile unui ciorap întins pe un ou de lemn. C. PETRESCU, C. V. 99. 2. A tînji, a lîncezi (de boală, de bătrînețe etc.); a zăcea, a boli, a gogi. De atunci, parcă dase un vînt rău peste el. Nu mai punea mîna nici să ridice un pai de jos și tot pirotea la soare, ca un om prins de friguri. SANDU-ALDEA, U. P. 218. Și ce stați așa și pirotiți, dragii bunicăi, morții cu morții și viii cu viii. CONTEMPORANUL, VI 297.