pișcătură sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~ri / E: pișca + -ătură] 1 Ciupitură. 2 (Pex; ccr) Semn rămas pe piele în unna unei ciupituri. 3 (Pop) Crestătură făcută la urechea animalelor domestice, în special a oilor, ca semn distinctiv, pentru identificare Si: teșitură. 4 Urmă rămasă în locul de unde s-a scos o mică parte din ceva. 5 (Fig; fam) Furt de lucruri mărunte sau în cantități mici și pe nesimțite Si: (fam) ciupeală, ciupitură, șterpeleală. 6 (Reg) Fază a lunii în care conturul ei luminos începe să descrească Si: (reg) pișcarea (3) lunii, pișcatul¹ (12) lunii. 7 (Pfm; udp „de”) Bucățică sau cantitate mică desprinsă din ceva Si: fărâmă, fărămătură. 8 (Fig; rar) Pește mic, care înoată repede Si: (reg) fâță. 9 Înțepătură de insecte. 10 (Fig) Vorbă, afirmație sarcastică Si: ironie, (fam) împunsătură. 11 (Pop; îs) ~ din iele Hemiplegie.