planșeu sn [At: IONESCU-MUSCEL, FIL. 438 / Pl: ~ee / E: fr plancher] 1 Element de construcție, de grosime relativ mică față de celelalte două dimensiuni, care servește drept suport orizontal pentru fixarea unei mașini, formează partea carosabilă a unui pod, separă etajele unei clădiri, constituind dușumeaua sau acoperișul etc. 2 Plan inferior al unei cavități subterane. 3 (Atm) Perete musculos care delimitează la bază o cavitate.