PLEBEIAN, -Ă, plebeieni, -e, adj. (Rar) De plebeu, al plebeilor. Pătura plebeiană a Romei antice. ♦ (Substantivat) Plebeu. Plebeianul, ca și scepticul, atins de o melancolie pripită... își dăruia dragostea și simpatia poeților, cari ziceau că fericirea nu este cu putință. GHEREA, ST. CR. I 58. Rareori un plebeian putea să străbată zidurile cetății în care sta închisă boierimea Moldovei și a Țării Romînești. KOGĂLNICEANU, S. A. 201.