plenipotențiar [At: R. GRECEANU, ap. CM II, 186 / P: ~ți-ar / V: (înv) ~iu, ~al, prenepotențial / Pl: ~i / E: lat plenipotentiarius, fr plénipotentiaire] 1-2 sm, am (Persoană) care reprezintă în anumite împrejurări conducerea unui stat pe lângă guvernele altor țări și care are în această calitate puteri depline Si: (înv) plenipotent (1-2). 3-4 sm, am (Înv; pgn) (Persoană) care este învestită cu puteri depline de un stat, de o organizație, de o colectivitate etc. într-o împrejurare dată Si: (înv) plenipotent (3-4). 5 am (Îs) Ministru ~ Agent diplomatic imediat inferior în grad ambasadorului, care reprezintă un stat la negocieri, la încheierea unui tratat, la o conferință internațională etc., pe baza deplinelor puteri încredințate de acel stat. 6 am (Îas) Agent diplomatic care conduce o delegație.