plesnésc v. tr. (vsl. plesnoti, înrudit cu pleskati, a plescăi: sîrb. plesnuti, rus. plesnútĭ, ceh. plesknouti). Izbesc cu ceva flexibil orĭ supțire (palmă, bicĭ, vargă): fugĭ, că te plesnesc! V. refl. S’a plesnit cu nasu de o ramură, valurile se plesneaŭ de corabie. V. intr. Crăp: cazanu a plesnit din cauza aburuluĭ, butoĭu a plesnit fiind-c’a înghețat apa’n el. Fac huĭet izbind palmele saŭ învîrtind bicĭu’n aer: a plesni din bicĭ. Fig. A crăpa de, a nu maĭ putea de: a plesni de furie. A trăsni pin, a trece pin: ĭ-a plesnit pin cap să plece. – Și plezn- (vest).