PLOCONI, ploconesc, vb. IV. Refl. 1. A se pleca cu multă umilință înaintea cuiva. V. înclina. Echipa chelnerului se ploconi și rămase nemișcată unde se afla. VORNIC, P. 129. Hangiul Chirilă se înfățișă ploconindu-se adînc, ca să-și primească plata. SADOVEANU, O. VII 31. Cu toții se ploconeau la flăcăiandrul cu coama neagră și lucie ca păcura. DELAVRANCEA, S. 100. 2. A se linguși, a se umili; a admira în mod exagerat (pe cineva sau ceva); a adopta în mod servil un model străin.