podvoádă și -hoádă pl. oade și ozĭ și (ob.) podvádă, pl. ezĭ (vsl. poduvoda, transport cu caru, d. podŭ, dedesupt, și voditi, vesti, a duce; bg. podvoda, podvadă, rus. podvóda, caĭ odihnițĭ ținuțĭ gata p. a continua drumu, căruță cu caĭ, sîrb. podvoz, transport. V. podvod, povață, vodă). Corvadă care consistă în transport cu caru. Lucrurĭ cărate în asemenea condițiunĭ. Calu pe care în vechime trebuĭa să-l dea fiecare „cneaz” la suirea domnuluĭ pe tron saŭ la schimbarea stăpînuluĭ moșiiĭ. (I. Nădejde, VR. 1, 6, 415). – Azĭ în Dolj povóz (sîrb. podvoz), pl. oaze saŭ urĭ, rechizițiune: a lua de povoz. V. oulc.