POMET, pometuri, s. n. 1. Grădină sau livadă cu pomi; (cu sens colectiv) mulțime de pomi. Cînd... am găsit verdeață, pomet și apă, cînd am văzut încîntătoarea priveală ce se întinde de pe vîrful muntelui acestui, am uitat toată osteneala suitului. NEGRUZZI, S. I 317. 2. (La pl.) Mulțime de poame; fructe felurite. După cină, bătrîna a curățit masa, a adus pometuri, uscături și băutură și s-a dus, lăsîndu-i singuri. CARAGIALE, P. 153. Pometuri, dulcețuri și alte mîncări. PANN, la TDRG. – Pl. și: (rar) pomete (EMINESCU, N. 56). – Variantă: pomăt (SBIERA, P. 34) s. n.