POMPOS, -OASĂ, pompoși, -oase, adj. Plin de pompă, fastuos, luxos. Cam trei săptămîni călătoriră pînă ajunseră la curțile zînei. Doamne, ce mai curți pompoase! RETEGANUL, P. V 17. Poate voiți a ști cine făcuse o așa pompoasă înmormîntare cerșetorului? NEGRUZZI, S. I 254. ◊ (Adverbial) Episcopul sta în strana arhierească, îmbrăcat pompos și cu mitra pe cap. CREANGĂ, A. 137. Din bolta ferestrei arcată pompos S-aude vibrînd mandolină. EMINESCU, O. IV 100. ♦ (Despre stil, cuvinte, expresii) înflorit, încărcat, pretențios, ceremonios, solemn. Îi dezvoltă în fraze pompoase niște principii, pomeni numele cîtorva educatori celebri. REBREANU, P. S. 32. Oriunde merge, de toți e ascultat Și-n laude pompoase la ceruri înălțat. ALECSANDRI, T. II 223. Cinci cămăruțe în care abia te poți învîrti și din care una mai mărișoară poartă pomposul nume de salon. NEGRUZZI, S. I 70.