popor sn [At: PSALT 246 / V: (înv) popol, popul sm, păp~ / Pl: ~oare / E: ml populus] 1 (Îvr; mai ales în texte cu conținut religios) Totalitate a credincioșilor de același cult dintr-o țară, regiune, eparhie, parohie etc. în raport cu clericii lor. 2 (Îs) ~ul ales (sau lui Dumnezeu) Evrei. 3 (Îvp) Parohie. 4 (Pop; d. preoți; îe) A umbla în ~ A merge din casă-n casă cu botezul, în ajunul Bobotezei. 5 Formă istorică de comunitate umană, superioară, numeric și calitativ, tribului și anterioară națiunii, ai cărei membri locuiesc pe același teritoriu, vorbesc aceeași limbă și au aceeași tradiție culturală Si: neam (îvp) nație, națiune, norod¹, obște, (înv) limbă, (îrg) nemzet (1). 6 Totalitate a locuitorilor unei țări, a unui stat. 7 (Pex) Națiune. 8 (Înv; urmat de determinări în genitiv) Locuitori ai cetății orașului, satului (ori ai unei părți din acestea) sau ai unei unități teritoriale. 9 (Îvr) Unitate administrativ-teritorială care cuprindea localitățile din jurul unei cetăți, ale unui oraș, un cartier al unui oraș etc. 10 (Înv) Fiecare dintre părțile distincte ale unei moșii mari, corespunzând de obicei, pământurilor situate în jurul unui sat, al unei mănăstiri etc. 11 (Înv) Populație. 12 (Iuz; spc) Muncitorime. 13 (Spc) Țărănime. 14 (Îla) Din ~ Care face parte din țărănime. 15 (Pex; îal) De origine socială modestă. 16 Mulțime mare de oameni strânși la un loc Si: gloată, norod, (îrg) omet, poporime, (reg) omenet, (îvr) poporație.