PORTIC, porticuri, s. n. Galerie exterioară, acoperită, mărginită pe cel puțin una din laturi cu o colonadă, adesea în formă de arcade și care servește ca loc de plimbare în jurul unei piețe, al unei clădiri sau grădini etc. Găsind poarta închisă, Pherenike se aciuie sub un portic și așteptă să se facă ziuă. ANGHEL-IOSIF, C. L. 34. Traian, în tunică scurtă. și cu toga pe umeri, iese cu alți doi soți de sub un portic. ODOBESCU, S. III 74. – Pl. și: portice (NEGRUZZI, S. II 133).