poseda vt [At: CR (1846), 185²/29 / Pzi: posed, (înv) ~dez / E: fr posséder] 1 A deține bunuri materiale, drepturi etc. în proprietate, în stăpânire Si: a avea, a deține, a stăpâni, (înv) a posesui. 2 A cunoaște bine un lucru Si: a stăpâni, a ști. 3 (Spc) A cunoaște bine o limbă, o disciplină științifică etc. 4 (La pasiv) A fi dominat de... 5 A avea anumite însușiri, caracteristici. 6 (D. bărbați; c. i. femei) A săvârși un act sexual Si: (pop) a avea.