posibilitate sf [At: MAG. IST. 1,196/5 / Pl: ~tăți / E: fr possibilité, lat possibilitas, -atis] 1 Capacitate a unui lucru de a se putea întâmpla. 2 Capacitate a unui lucru de a se putea realiza. 3 Îngăduință. 4 Capacitate a unui lucru de a putea fi imaginat. 5 Mijloc, modalitate de realizare, de înfăptuire a ceva Si: putință, (îvp) putere, (înv) puterință, putincioșie (reg) modru, (îvr) putibilitate. 6 (Îs) ~tăți materiale Bani necesari traiului. 7 (Îlav) În măsura (sau în limita) ~tăților Atât cât (se) va putea sau cât (se) poate. 8 (Lpl) Însușiri intelectuale, morale etc. de care dispune cineva. 9 (Lpl) Calități ale unei ființe care se pot dezvolta. 10 Categorie filozofică desemnând tendințele de dezvoltare care duc la constituirea unui nou fenomen, premisele obiective ale unei viitoare realități.