post² sn [At: PSALT. HUR. 29^r/17 / Pl: ~uri / E: slv постъ] 1 Interdicție de a mânca unele alimente, de obicei de origine animală, impusă credincioșilor de către biserică sau pe care credincioșii și-o impun singuri în anumite perioade sau zile ale anului Si: postire (2), (îvr) postitură (2), (îvp) sec. 2-3 (D. mâncare; îljv) De ~ (Care este) pregătit numai din alimente admise de biserică pentru o perioadă de post² (1). 4-5 (Pgn; d. alimente; îal) (Care este) gătit fără carne și fără grăsime animală. 6 (D. zile, săptămâni, luni; îla) De ~ În care se recomandă postul (1). 7 (D. zile, luni, săptămâni; îal) În care se postește. 8 (Pgn; d. zile, săptămâni, luni; îal) În care cineva este constrâns să rabde de foame. 9 (Îla) Cât o zi de ~ Care dă impresia că nu se mai termină, atât de lung, de înalt, de mare etc. este. 10 (Îal) Foarte mare. 11-12 (Îe) A fi mare (sau lung) cât o zi de ~ A fi foarte mare sau lung. 13 (Îlv) A ține sau a mânca (de) ~ A posti. 14 Mâncare pregătită din alimente admise de biserică pentru o perioadă de post² (1). 15 Abținere totală sau parțială de la mâncare și băutură. 16 (Îvr; șîs ~ limpede) Regim. 17 (Fam) Abstinență. 18 Perioadă de timp care precedă anumite sărbători religioase și în care biserica prescrie postul² (1). 19 (Îs) ~ul (cel) mare Post (18) care precedă sărbătoarea Paștilor. 20 (Îe) Martie din ~ nu (mai) lipsește Se spune despre cineva care nu lipsește niciodată de la ceva care îi poate aduce un profit. 21 (Îlav) Ca nunta în ~ Acțiune necugetată, nepotrivită pentru o anumită împrejurare. 22 Timp cât cineva este obligat să rabde de foame.