predominare sf [At: HELIADE, O. II, 53 / Pl: ~nări / E: predomina] 1 (Spc) Superioritate pe care cineva sau ceva o are asupra altcuiva în privința extinderii, greutății, puterii, influenței, importanței etc. Si: precumpănire (1), predominanță (1), preponderență (1), (rar) predominație (1), (înv) predomnire (1). 2 Ridicare valorică deasupra altora Si: precumpănire (2), predominanță (2), preponderență (2), (rar) predominație (2), (înv) predomnire (2). 3 Întâietate.