PREFERA, prefer, vb. I. Tranz. A da întîietate sau precădere unui lucru, unei situații sau unei persoane în raport cu altceva sau altcineva; a alege ceva sau pe cineva înaintea altuia; a aprecia mai mult ceva sau pe cineva. Preferă pe un străin... om sărac și prigonit, care trăia pentru o singură pasiune veche și ireductibilă: eliberarea patriei lui. SADOVEANU, E. 239. Să ne stabilim fie la Paris, fie la Berlin, pe care îl preferam din cauza preocupărilor mele în filozofie. CAMIL PETRESCU, U. N. 43. ◊ (Urmat de un infinitiv sau de o completivă construită cu conjunctivul) Prefer să spun în proză ce gîndesc. BENIUC, V. 29. Decît să asist la asemenea barbarii, prefer să mă retrag, domnule prefect! zise Titu căutînd să-și ia o mutră cît mai demnă. REBREANU, R. II 285. Spre a scăpa de tirania guvernului și spre a se bucura de folosurile ce le da scutirea dăjdiilor și protecția unui stăpîn puternic [moșnenii] preferară a se vinde ei cu moșiile lor cu un preț prea ușure. BĂLCESCU, O. I 138. ◊ Loc. adj. și adv. De preferat = preferabil. – Prez. ind. și: (învechit) preferez (KOGĂLNICEANU, S. 230). – Variantă: preferi (GHEREA, ST. CR. I 367, NEGRUZZI, S. I 335) vb. IV.