PREFĂCUT, -Ă, prefăcuți, -te, adj. 1. Fățarnic, fals, viclean, ipocrit. Lui Ion vorbele acestea i se păreau prefăcute. REBREANU, I. 81. Deodată îi apăru distinct figura șireată și prefăcută a unchiului său, pe care el de mic, fără să-și dea seamă pentru ce, nu-l putea suferi. VLAHUȚĂ, O. A. 252. Nici prietenii, nici babele – cîtu-s sie de-a dracului, de prefăcute și iscoditoare – tot nu l-au putut face să se însoare. CREANGĂ, P. 142. 2. Falsificat, contrafăcut; (despre cărți de joc) măsluit. Ce vin rău și prefăcut. DELAVRANCEA, la TDRG. Cărțile erau prefăcute? BOLINTINEANU, O. 399.