PRENUMĂRARE, prenumărări, s. f. (Învechit) Faptul de a (se) prenumăra; înșirare, enumerare. (Atestat în forma prenumerare) Spre a avea o prenumerare exactă și deplină a deosebitelor înțelesuri ale vorbei «satura», în limba latină, vom traduce din gramaticul Festu cuvintele următoare. ODOBESCU, S. I 37. – Variantă: prenumerare s. f.